Cu şi despre scriitorii (ne)canonici
Vasile Alecsandri-actualitatea dramaturgului?
Cu toată tehnologia avansată se întâmplă de multe ori ca tinerii să nu fie informaţi la timp de evenimentele culturale ce au loc în oraşul lor. Acesta este doar unul din motivele pentru care adolescenţii lipsesc cu desăvârşire din viaţa culturală a oraşului. Vasile Alecsandri este unul dintre scriitorii cu care adolescenţii i-au contact în timpul şcolii. Datorită spectacolului care ne-a fost oferit în luna martie de către Casa Pod Pogor, care a avut onoarea de a găzdui spectacolele Teatrului Naţional, cred că Alecsandri este un scriitor încă citit de către tineri. Pentru a înţelege ideea centrală a unui text este nevoie uneori de multă imaginaţie. Pentru a reuşi să înţelegi mai bine stările pe care personajele le trăiesc este necesar să ne punem în locul lor.Piesa Chiriţa şi ceilalţi, regizată de Ovidiu Lazăr şi interpretată de actorul Petrică Ciubotaru, m-a făcut să îmi schimb părerea despre teatru în general. Am mers la acest spectacol cu o oarecare îndoială, am crezut că mă voi plictisi datorită faptului că citisem piesa înainte şi nu îmi plăcuse. Abia după ce am văzut spectacolul mi-am dat seama că multe lucruri pe care nu le vazusem în text le-am putut regăsi în spectacol. M-au impresionat două lucruri : modul în care regizorul a reuşit sa facă legătura între cele 6 personaje interpretate excepţional de Petrică Ciubotaru,bucăţelele de film filmate la Mirceşti care aveau ca scop descoperirea de către spectatori a unei zile din viaţa scriitorului Vasile Alecsandri şi modul în care actorul a reuşit să interpreteze 6 personaje cu aceeaşi intensitate făcându-te sa simţi emoţiile pe care acesta le avea. Cu toate că am fost la spectacol aş vrea sa îi întreb pe cei doi :
1. Consideraţi că adolescenţii din ziua de azi mai pot fi atraşi de teatru?
2.Prin ce mijloace credeţi că ar trebui convinşi tinerii să participe la evenimientele culturale?
3.Cultura este esenţială în viaţa unui om?
Timpul este duşmanul numărul unul al omului. Timpul efemer ne determină să fim mai comozi iar timpul liber pe care îl avem să îl rezervăm familie sau navigării pe internet.Orele pe care adolescenţii şi nu numai le petrec în faţa televizorului sau a calculatorului se reflectă în modul lor de a se comporta. Observând ce se întâmplă în jurul său regizorul face o afirmţie care nu ar fi trebuit făcută niciodată"Televizorul şi,mai nou, internetul sunt pe cale să ştranguleze spectacolul de teatru şi filmul de artă". Pentru ca acest lucru să nu se întâmple familia, şcoala dar şi comunitatea trebuie să demareze o serie de activităţi care să îi atragă pe tineri:încurajarea copiilor de a face cursuri de înot, limbi străine, reprezentaţii teatrale în stradă şi continuarea acestora în săli de spectacol, direcţionarea atentiei elevilor spre anumite emisiuni/site-uri cu rol educativ etc.
Cu multă voinţă şi multă muncă cred că se poate reabilita acestă absenţă a adolescenţolor din viaţa culturală a oraşului şi nu numai.
